Diaspora. Votul diasporei românești.

Ce este diaspora? Care sunt caracteristicile diasporei?

Votul diasporei este un subiect amplu dezbătut începând cu anii 2004-2005. Deși și până în acea perioadă diaspora românească avea dreptul de a vota, de abia în acești ani politicienii români au realizat importanța acestei resurse și au început lupta pentru a o exploata.

În sens larg, diaspora poate fi definită drept locuitorii unei țări care au emigrat, dar care încă păstrează legături identitare cu țara lor de origine.
În literatura de specialitate, diasporei îi sunt atribuite următorarele caracteristici:

• emigrează dintr-o țară, având ca destinație alte minimum 2 țări (se evită astfel definirea drept diaspora a migrației datorate altor cauze);
• prezență de durată în țările gazdă (pentru a putea vorbi de diaspora, perioada în care aceștia locuiesc în țările gazdă trebuie să fie mai mare de 1 an, deși unele surse din literatura de specialitate indică perioade mult mai lungi de timp);
• are posibilitate deplasării libere între țara gazdă și țara de origine (delimitându-se astfel de situațiile de migrare în masă din cauze politice, etnice etc.).

Trebuie diaspora să aibă drept de vot?

Dreptul de vot al cetățenilor unei țări este garantat prin constituție, însă atunci când vine vorba de diaspora o dezbatere aprinsă este pe cale să înceapă. Astfel, simplificând, putem identifica două mari abordări privind dreptul de vot al diasporei: una care militează pentru acordarea dreptului de vot diasporei și alta care este împotriva dreptului de vot al românilor care locuiesc în străinătate.

De ce diaspora ar trebui să poată vota?

• Dacă ar fi să pornim tocmai de la caracteristicile pe care le-am atribuit diasporei mai sus, putem vorbi de diaspora doar în măsura în care aceasta păstrează o serie de legături identitare cu țara de origine, iar dreptul de a vota este un mijloc prin care cei din diaspora nu doar păstrează legătura cu țara de origine, dar și reușesc să fie responsabili civic și implicați în procesul electoral/ decizional din țara de origine.
• Asigurarea remitențelor. România este cel mai bun exemplu atunci când vine vorba de dependența de banii care sunt trimiși de românii care lucrează în afară, deși la baza acestui argument este un principiu economic, e cât se poate de clar, românii din diaspora primesc dreptul de a vota, iar aceștia continuă să trimită bani în țară, astfel ambele părți sunt mulțumite.
• Lărgirea influenței statului dincolo de granițe. Din punct de vedere geopolitic, votul diasporei este un bun prilej pentru a menține anumite legături cu alte instituții din afara țării care aparțin altor state, dar și menținerea prezenței unor instituții românești în alte state (consulate, ambasade etc.).

De ce diaspora nu ar trebui să voteze?

• „No taxation without representation” sau, adaptat în limba română, „zero taxare, zero reprezentare”. Acest slogan datează încă din anii 1750-1760 din 13 colonii engleze care se opuneau să îi mai plătească taxe statului britanic atât timp cât acestea nu erau reprezentate în parlament;
• Pe de altă parte, se discută tot mai mult despre cunoștințele pe care le au cei din afara țării în momentul în care iau decizia de a vota pentru un anumit candidat. S-a constat o lipsă acută de cultură politică în rândul celor din afara țării, iar uneori partidele încearcă să compenseze aceasta prin campanii care îi au drept target pe cei care locuiesc în afara țării, ajungându-se uneori până la crearea unor filiale ale marilor partide.

Diaspora românească și votul diasporei

Un scurt istoric al diasporei și votului diasporei românești

• Primele alegeri de pe teritoriul actualei Românii au avut loc în anul 1832, acestea fiind reglementate în Regulamentele Organice. Marcăm acesta drept un moment important, deși votul din acel moment era cenzitar și nu puteam vorbi încă de existența României propriu-zise. Dreptul de vot al celor care locuiesc în afara României a fost introdus în lege de abia odată cu anul 1990. 
• Anul 1991 marchează un moment important, prin recunoașterea diasporei în Constituția din anul 1991, adoptată de către Parlamentul româniei la 8 decembrie 1991.
• Odată cu 2004 începe să crească atenția acordată diasporei și votului acesteia, numărul de secții de vot din afara țării începând să crească treptat.
• Un moment important în istoria votului diasporei românești sunt alegerile prezidențiale din anul 2009, când votul din diaspora românească schimbă rezultatul alegerilor. În turul al doilea al alegerilor prezidențiale din anul 2009 candidați erau Mircea Geoană și Traian Băsescu. În seara de duminică, după numărarea voturilor din țară a fost desemnat câștigător al alegerilor Mircea Geoană. Dimineața de luni a adus o surpriză importantă, după numărarea și centralizarea rezultatului din secțiile de vot din diaspora: rezultatul alegerilor a fost întors în favoarea lui Traian Băsescu, acesta fiind ales președinte al României.
• Anul 2014 marchează un alt moment important din istoria votului diasporei românești, fiind înregistrată cea mai mare prezență la urne din străinătate, când peste 300000 de români au votat în afara granițelor României în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
• În anul 2015 este introdus pentru prima dată în istoria României votul prin corespondență, fiind reglementat prin legea 208/2015. Din păcate, această măsură s-a dovedit a nu fi una de real succes, numărul românilor din diaspora care au votat scăzând vertiginos de la alegerile din anul 2014 la anul 2016, cu toate că Autoritatea Electorală Permanentă din România a investit sume imense de bani în promovarea votului prin corespodență, iar partidele au desfășurat campanii prin care îi îndemnau pe români să se înscrie în Registrul electoral și să voteze folosindu-se de această nouă metodă.

Ca alternative ale votului prin corespondență, în Uniunea Europeană, compusă la momentul scrierii acestui articol din 28 de state, sunt aplicate alte metode, precum:

• votul prin delegare (găsit în țări precum Polonia, Suedia, Marea Britanie și altele);
• votul electronic (regăsit doar în Estonia și în Franța, existând demersuri în acest moment de scoatere a acestei metode din Franța);
• votul prin fax (utilizat doar în Polonia).

• Există și două cazuri de țări care nu acceptă votul din afara granițelor lor, fiind vorba de Malta și Grecia. Grecia are un statut special în acest context, votul extern este permis, dar nu există o legislație efectivă care să reglementeze modul în care aceste alegeri se desfășoară în străinătate. 
• Un alt exemplu de politică „ciudată” a unei țări este cel al Republicii Moldova, care au limitat numărul de voturi la 3000/ secție, după atingerea acestui număr, cetățenii moldoveni arondați acelei secții de vot nu mai pot vota. Măsura aceasta a fost luată în scopul reducerii oricărei influențe care ar putea veni din partea Rusiei. Se pare că rezultatul nu a fost influențat în niciun fel de votul diasporei, dar moldovenii l-au ales președinte pe Igor Dodon, candidat din partea Partidului Comunist.

Câteva curiozități despre diaspora românească

• Contribuția în procente a remitențelor în procente din PIB-ul României a atins maximumul în anul 2008, acestea totalizând 5,6% din PIB-ul României, totalizând 7764 de milioane de euro.
• Numărul secțiilor de votare organizate în afara României a variat de-a lungul timpului de la 111 (în anul 1992) până la numărul maxim atins în anul 2016 în cadrul alegerilor parlamentare, când au fost organizate 417 secții în afara granițelor României.
• În anul 2009 voturile diasporei românești au întors rezultatul alegerilor din turul al doilea, având un cuvânt important de spus. De asemeni, anul 2014 a fost crucial, când, așa cum precizat deja, a fost înregistrată cea mai mare prezență la secțiile de votare organizate în afara granițelor României. Atunci rezultatul alegerilor nu a fost decis de către diaspora, dar importantă a fost presiunea mediatică exercitată de diaspora care a fost pusă asupra alegătorilor din România, acest „efect de domino” fiindu-i favorabil lui Klaus Iohannis, moment în care am asistat la întoarcerea oricărei previziuni făcute de către analiști, majoritatea dintre aceștia desemnându-l câștigător pe Victor Ponta.
• Momentul 30 noiembrie 2008 rămâne în istoria alegerilor din România, când odată cu introducerea sistemului de vot uninominal în România, cei din afara granițelor și-au putut desemna proprii lor reprezentanți în Parlament și Senat, fiind reprezentați în mod direct de către aceștia, până atunci voturile acestora fiind vărsate în bazinul electoral al României. Introducerea votului uninominal a însemnat de fapt atribuirea unei circumscripții diasporei românești (patru colegii pentru deputați și două colegii pentru senatori).
• Diaspora românească s-a dovedit extrem de activă și în protestele împotriva deciziei Guvernului din Noaptea Neagră, când a fost adoptată O.U.G. 13 privind neglijența și abuzul în serviciu. 

Resurse utilizate pentru documentarea acestui articol

• Prezentarea intitulată „Diaspora românească şi construcţia deciziei de vot”, realizată de Romeo Asiminei, conferențiar universitar în cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași;
• Raportul de cercetare al Fundației Soros, intitulat „Reprezentarea diasporei și votul românilor din străinătate”.