Postări

Se afișează postări din februarie, 2017

Rucsac, rucsaci, rucsacuri, rucsace.

Imagine
După multe dileme gramaticale, astăzi a venit rândul  dilemei rucsacului ... Un rucsac, doi rucsaci Un rucsac, două rucsace Un rucsac, două rucsacuri Formă plural rucsac Indiferent de cum am fi tentați să spunem că este corect, dicționarul ne spune că forma corectă este rucsacuri , fără rucsace, fără rucsaci . rucsaci, rucsace sau rucsacuri? Există tentația de a spune că rucsaci este forma corectă de plural, întrucât am putea crede că acest cuvânt are vreo legătură cu sacii, dar, din păcate, între acestea două nu există nicio legătură.

„Folclorul ca instrument de cunoaștere”, de Mircea Eliade

Imagine
Mircea Eliade, Folclorul ca instrument de cunoaștere, în Insula lui Euthanasius , Humanitas, București, 2008 Scopul acestui articol, după cum afirmă Mircea Eliade , nu este de a da o metodă prin care putem ajunge la adevărul documentelor folclorice, ci acela de a arăta posibilitatea de a pătrunde în zone noi de cunoaștere cu ajutorul acestor documente folclorice. Astfel, miza articolului este de a cerceta dacă, și în ce măsură, documentele etnografice și folclorice pot sluji ca instrumente de cunoaștere. Trebuie remarcat încă de pe acum că ceea ce face aici Eliade, și el semnalează acest lucru la începutul articolului, nu are nimic de-a face cu metodele filozofiei culturii.

„Sursă de neîncredere”

Imagine
Protestele din ultimele săptămâni au adus cu sine și un flux imens de știri false, apărute din surse jurnalistice obscure, părți componente din mașinăriile propagandistice ale  Ciumei Roșii. Însă, problema știrilor false este existentă și persistă de mult timp în online, site-uri obscure încercând să profite de cei mai slabi. Însă, de câteva zile s-a răspândit pe Internetul românesc extensia pentru browsere „ De necrezut ”. Mecanismul care stă la baza funcționării acestei extensii este foarte simplu, există o listă de siteuri „de neîncredere”, iar atunci când sunt identificate linkuri către acestea în diverse surse este afișat un mesaj prin care utilizatorii sunt îndemnați să verifice informația și din altă sursă.

Blogging versus jurnalism

Imagine
Odată cu larga răspândire a blogurilor, s-a iscat o dispută aprinsă între jurnaliștii „tradiționali” și bloggeri. Cearta se aprinde tot mai mult, pe măsură ce publicațiile migrează în mediul online, împreună cu ele și jurnaliștii. Procesul acesta a început cu mult timp în urmă, de acum asistăm la finalizarea acestuia, când doar câteva publicații, majoritatea dintre ele de o calitate mediocră, au supraviețuit în versiunea printată.

Diacriticile sau diacriticele?

A venit rândul unei alte lămuriri legate de limba română, cum este corect: diacriticile sau diacriticele ? Diacritica (la singular), conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, este un „semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere”. Ăăă, da, până aici e bine. Pluralul corect este diacritice . Semne diacritice, ăâăî... șșș... Deci, în dilema diacriticele sau diacriticile , câștigătoare este forma diacriticele. Să recapitulăm: Diacritic, diacriticul, diacritice, diacriticele, diacritic, diacriticului, diacritice, diacriticelor. O „dilemă” asemănătoare este constituită și de ultimele sau ultimile .

Gândirea demografică a lui Thomas Malthus

„Eseu asupra principiului populației” de Thomas Robert Malthus 1. Scurtă biografie Thomas Robert Malthus s-a născut în anul 1766, în orașul Wotton, care făcea parte din comitatul Surrey din Anglia. De mic a primit o educație aleasă, provenind dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind prieten cu J. J. Rousseau și David Hume. În anul 1782 este admis la Jesus College în Cambridge; în anul 1788 este preoțit, iar în 1791 obține titlul de Master of Art. În anul 1793 își începe activitatea de profesor în cadrul Jesus College, iar în paralel este și preot în Wotton.