Gândirea demografică a lui Thomas Malthus

„Eseu asupra principiului populației”

de Thomas Robert Malthus

1. Scurtă biografie

Thomas Robert Malthus s-a născut în anul 1766, în orașul Wotton, care făcea parte din comitatul Surrey din Anglia. De mic a primit o educație aleasă, provenind dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind prieten cu J. J. Rousseau și David Hume.
În anul 1782 este admis la Jesus College în Cambridge; în anul 1788 este preoțit, iar în 1791 obține titlul de Master of Art. În anul 1793 își începe activitatea de profesor în cadrul Jesus College, iar în paralel este și preot în Wotton.

Ce vei afla din acest articol?

Cine a fost Thomas Malthus Care sunt principalele idei malthusianiste  Un scurt rezumat al lucrării „Eseu asupra principiului”, de T. R. Malthus  Date biografice despre Thomas Malthus Principalele idei demografice și câteva elemente de economie din gândirea lui Thomas Malthus

În anul 1798 își publică la Londra prima lucrare, intitulată „Eseu asupra principiului populației în măsura în care el influențează progresul viitor al societății, împreună cu observații asupra teoriilor domnului Godwin și M. Condorcet și alte altor autori”. Lucrarea, deși publicată la început sub anonimat, stârnește o serie de dezbateri aprinse la acea vreme, mulți intelectuali de seamă luând poziții și exprimându-și opinia despre teoria pe care Thomas Malthus o elaborează în această lucrare. După anul 1798, Thomas Malthus desfășoară o serie de călătorii pe continent, care îl ajută să perfecționeze cea de-a doua ediție a lucrării, care a fost publicată la Cambridge în anul 1803, având titlul „Eseu asupra principiului populației sau o trecere în revistă a efectelor sale trecute și prezente asupra fericirii umane, împreună cu o cercetare a perspectivelor referitoare la îndreptarea sau moderarea relelelor pe care aceasta le provoacă”. Diferențele între cele două ediții sunt semnificative; dacă prima ediție însuma 50.000 de cuvinte, cea de-a doua a depășit 200.000 de cuvinte. În anii 1806, 1807, 1817 și 1826 sunt publicate alte ediții ale aceleiași lucrări.
Anul 1820 este marcat de apariția unei alte lucrări prin care Thomas Malthus s-a remarcat definitiv în domeniul economiei, „The principles of political economy”. Această lucrare a fost alimentată de bogata corespondență dintre el și marele economist David Ricardo, pe care au început-o în anul 1810, care a durat până la moartea lui. În 1834 este membru co-fondator al „Statistical Society”, iar același an este și cel în care își găsește sfârșitul în urma unui atac de cord.

2. „Eseu asupra principiului populației...”, de Thomas Malthus

Thomas Malthus dezvoltă în această lucrare o corelație nouă pentru perioada în care a fost publicată lucrarea, având în vedere că aceasta a fost publicată la 9 ani după Revoluția franceză. Malthus pune în relație populația cu resursele pe care aceasta le are la dispoziție pentru a se întreține.
Lucrarea este structurată în patru cărți, prima intitulată „Despre obstacolele împotriva creșterii populației în regiunile mai puțin civilizate ale lumii și în vremurile trecute”, compusă din 14 capitole; cea de-a doua „Despre obstacolele împotriva creșterii populației în diferitele state ale Europei moderne”, compusă din 13 capitole; cea de-a treia „Despre diferitele sisteme sau mijloace care au fost propuse sau aplicate în societate pentru înlăturarea răului care izvorăște din legea populației” și ultima carte denumită „Despre perspectivele noastre viitoare privind înlăturarea sau alinarea răului care provine din legea populației.”, care însumează 14 capitole.
Principiul este enunțat în carte sub următoarea formă: „se poate spune cu certitudine că populația, atunci când nu e oprită de niciun obstacol, se dublează la fiecare douăzeci și cinci de ani sau crește în progresie geometrică” (Malthus, 1992), iar „mijloacele de subzistență, în condițiile cele mai favorabile pentru activitatea oamenilor, nu ar putea să crească mai repede decât în progresie aritmetică” (ibidem, pp. 19-20).
Teza principală de la care pornește Thomas Malthus este capacitatea nelimitată de înmulțire a oamenilor, el dând un exemplu din lumea vegetală, unde dacă s-ar ajunge la existența unei singure specii de plante, aceasta ar popula întreaga planetă într-o anumită perioadă de timp. Pe lângă aceasta, Malthus încearcă să găsească similitudini, patternuri și să construiască un model în funcție de analiza diverselor țări sau zone ale lumii. Totuși, în calea suprapopulării pământului stau diverse obstacole, precum foametea, epidemiile, sărăcia etc., afirmând că „dacă nu s-ar ridica niciun fel de obstacole în calea unei uniri permanente, consecință naturală a unui asemenea atașament, și dacă nu ar exista după aceea nicio cauză de depopulare, înmulțirea speciei umane ar depăși, desigur, orice nivel atins vreodată” (ibidem, p. 17).

Acest decalaj dintre ritmul de creștere pe care îl poate atinge populația și mijloacele de subzistență oferite de către natură poate conduce mai devreme sau mai târziu la ceea ce teoreticienii au denumit de-a lungul vremii dezastrul malthusian sau catastrofa malthusiană. Departe de așa ceva, Malthus a încercat doar să elaboreze o teorie științifică prin care să stabilească o lege a modului în care populația evoluează, corelând-o cu mijloacele de subzistență, oferind și o serie de soluții pentru a preveni creșterea necontrolată a populației.
Pe lângă aceasta, Thomas Malthus sintetizează „principiul” în trei enunțuri:
„1. Populația este, în mod necesar, limitată de mijloacele de subzistență;
2. Populația crește invariabil acolo unde mijloacele de subzistență cresc, că nu este împiedicată de unele obstacole foarte puternice și evidente;
3. Aceste obstacole și acelea care stăvilesc forța preponderentă de creștere a populației și îi mențin efectele, la același nivel cu mijloacele de subzistență, se reduc toate la abstinență morală, viciu și mizerie.” ( ibidem, p. 25).

T. Malthus clasifică obstacolele care stau împotriva creșterii populației în două categorii: obstacole preventive și obstacole pozitive. Obstacolele preventive decurg din raționalitatea oamenilor, din capacitatea oamenilor de a prevedea, de a construi scenarii și de a face calcule raționale în baza cărora să ia decizii. Obstacolele pozitive originează în ceea ce Malthus denumește generic „viciu și mizerie”, adică „toate cauzele care contribuie la scurtarea duratei naturale a vieții omenești” ( ibidem, p. 21), iar prin acestea el desemnează „toate ocupațiile nesănătoase, muncile aspre și expuse schimbărilor vremii, sărăcia extremă, proasta hrănire a copiilor, marile orașe, excesele de tot felul, întregul cortegiu de boli obișnuite și epidemice, războaiele, ciuma, foametea” (ibidem, p. 22). În ceea ce privește obstacolele preventive, acestea însumează măsuri precum reținerea de la căsătorie, făcând precizarea că aceasta nu trebuie să fie prilej pentru dezvoltarea altor comportamente deviante, precum relațiile homosexuale. Malthus utilizează pentru aceasta conceptul de „reținere morală”.
Pentru înlăturarea viciului și mizeriei Malthus propune o serie de măsuri, acestea vizând în special populația din păturile sociale inferioare, iar printre acestea se numără și forme prime de control al nașterilor în rândul acestora. De aici au pornit și o serie de polemici și critici la adresa teoriei lui Malthus, acesta fiind chiar acuzat de teoretizarea unei teorii proto-eugenice. Însă, acesta a fost departe de a formula o astfel de teorie, având în vedere și pregătirea sa teologică. Putem vorbi mai degrabă de o interpretare greșită a ceea ce el denumește generic reținere morală. Teza prin care acesta a construit ideea că riscurile creșterii necontrolate a populației provin din rândul celor săraci a condus la gândirea primelor măsuri de asistență socială.
O altă idee enunțată de către T. Malthus a fost că „sporirea veniturilor pe baza dezvoltării economice determină creşterea natalităţii, iar când această creştere devansează intensitatea dezvoltării economice are loc scăderea veniturilor” (ibidem, p. 124). Prin aceasta se stabilește relația directă dintre progresul economic al națiunilor și ritmul de creștere al populației, astfel în seama unei creșteri necontrolate a populației este pusă și scăderea economică, fiind avute în vedere costurile exercitate de către surplusul de populație asupra diverselor sisteme din societate (cheltuieli privind educația, asigurarea unui nivel de trai decent etc.) (Aceleanu, 2010).

3. Concluzii

Thomas Malthus a dezvoltat o teorie extrem de provocatoare pentru lumea științifică din acea perioadă, iar aceasta a marcat definitiv gândirea demografilor și a economiștilor și nu numai. Însuși Charles Darwin a mărturisit că fără teoria lui Malthus nu ar fi reușit să elaboreze teoria selecției naturale, iar marele economist J. M. Keynes a recunoscut că Malthus este un predecesor al teoriei sale. Această carte a cauzat luări de poziție și critici printre oameni de știință precum J. J. Proudhon, Alfred Sauvy și Karl Marx. Influența lucrării s-a extins chiar și în câmpul gândirii filosofice, unde idei precum supraomul aparținând lui Nietzsche sunt inspirate tocmai din gândirea lui Malthus. Din păcate, România nu s-a bucurat de o traducere a acestei lucrări decât de abia în anul 1992, când această carte a fost publicată la București de către Editura Științifică.
Teoria lui Malthus nu a fost confirmată până în acest moment, dar ea încă este citată și studiată, cartea „Eseu asupra principiului populației” fiind apreciată drept una de pionierat în domeniul demografiei, dar și în cel al economiei, Malthus înscriindu-se printre marii autori clasici din economie precum Adam Smith, David Ricardo și John Maynard Keynes.
Cu toate că populația de pe pământ a depășit cifra de 7 miliarde, principiul lui Malthus nu a fost încă validat, având în vedere avântul tehnic și de descoperirile care au devenit o permanență după publicarea scrierilor lui Malthus. Dacă rotația culturilor, descoperirea fertilizanților tot mai eficienți au părut idei inovative și revoluționare la vremea lor, organismele modificate genetic au apărut drept o soluție pentru creșterea productivității în agricultură și au apărut drept răspunsuri eficiente la problema pe care autorul a ridicat-o în ceea ce privește suficiența mijloacelor de subzistență pentru populație. O altă problemă pe care mulți oameni de știință au ridicat-o, iar adeseori în acele contexte a fost citat Malthus, a fost limitarea resurselor naturale precum petrolul și gazele naturale, însă și pentru această problemă a fost dezvoltat segmentul energiei alternative, prin care au fost și sunt valorificate alte forțe ale naturii.
Pe de altă parte, o critică la adresa teoriei lui Malthus este dezvoltată și de către demograful român Vasile Trebici, acesta punând la îndoială documentarea și datele pe care Malthus și-a bazat analiza, un exemplu fiind cel Angliei, când primul registru al populației a fost publicat de abia în anul 1801. (ibidem, p. 104) „Observaţiile statistice generale arată că perioadele de prosperitate economică au fost însoţite de scăderea natalităţii. Istoria economică şi evoluţia demografică au cunoscut situaţii mult mai variate decât cea surprinsă de Thomas Malthus în legea capitalistă care-i poartă numele. Sensurile şi dimensiunile dinamicilor demografice şi ale celor economice au fost diferite nu numai de la o ţară la alta, de la o grupă de ţări la alta. Dacă se iau în analiză şi ţările rămase în urmă din punct de vedere economic, tabloul modificărilor demoeconomice ne apare în toată complexitatea lui. Mai mult, chiar în una şi aceeaşi ţară aceste relaţii au cunoscut evoluţii variate de la o perioadă la alta.” ( ibidem, p. 105).

Bibliografie

1. Malthus, T. (1992). Eseu asupra principiului populației. București: Editura Științifică.
2. Aceleanu, M. I., O abordare istorică a rolului populaţiei în dezvoltarea economică (perioada antichitate – secolul XIX) , București: Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII (2010), No. 2(543), pp. 99-109.