Blogging versus jurnalism

Odată cu larga răspândire a blogurilor, s-a iscat o dispută aprinsă între jurnaliștii „tradiționali” și bloggeri. Cearta se aprinde tot mai mult, pe măsură ce publicațiile migrează în mediul online, împreună cu ele și jurnaliștii. Procesul acesta a început cu mult timp în urmă, de acum asistăm la finalizarea acestuia, când doar câteva publicații, majoritatea dintre ele de o calitate mediocră, au supraviețuit în versiunea printată.

Bloggeri versus jurnaliști

Bloggerii sunt văzuți ca niște amatori, habarniști și atotștiutori, care au ajuns să influențeze opinii fără să fi făcut parte din grupul elitist și exclusivist al jurnaliștilor
Bloggerul are libertatea de a emite opinii, nu e obligat să se informeze și nu are niciun fel de afiliere instituțională (care atrage cu sine în cele mai multe cazuri afinitățile politice și ideologice ale patronului sau patronilor). Cu toate acestea, în unele cazuri agențiile de publicitate deformează mesajele bloggerilor în scopurile și interesele lor.
Pe de altă parte, bloggingul are de suferit deoarece oricine poate deschide un blog, de aici și categorizarea bloggerilor drept incompetenți, o adunătură de netoți la care poate adera oricine, fără vreun fel de selecție prealabilă.

Jurnalismul deține o zonă pe care bloggingul o atacă puternic, de aici și argumentele legate de întâietatea jurnaliștilor, și de tradiția lor măreață (ascund și uită părțile malefice pe care jurnalismul le-a avut de-a lungul timpului, diverși dictatori sau grupuri rău intenționate folosindu-se de presă ca un mecanism de propagandă și manipulare prin care au reușit să acceadă la putere).
Bloggingul se poate lăuda cu o istorie scurtă, dar cu o evoluție impresionantă în ceea ce privește libertatea de exprimare. În plus, inexistența unui ethos profesional lasă locul libertății de opinie și a constrângerilor privind documentarea mai multor surse și a muncii de teren, cu toate că acestea uneori rezultă în niște derapaje sub forma atacurilor la persoană, mesajelor xenofobe, extremiste etc.
Jurnalismul modifică, manipulează și informează opinia publică, bloggingul face aceleași lucruri, dar fără a își asuma prea multe responsabilități. De ce să nu discutăm despre impunerea unui cod „profesional” care ar trebui respectat de către toți bloggerii? Bloggerul se poate ascunde sub protecția anonimatului, putând publica materiale care pot dăuna în vreun fel, dar ei nu răspund pentru toate acestea, în timp ce în munca jurnalistică nu este posibil așa ceva, răspunderea pentru materialele publicate este atribuită cuiva, fie că e vorba de trustul de presă, fie de persoana sau persoanele care au scris respectivul material.

Jurnaliștii se adaptează destul de greu tehnologiei, le este greu să renunțe la foaie, la pix și la munca de teren. Preferă să fugă continuu între redacție și teren. Dacă e să vorbim strict despre ceea ce înseamnă termenul de jurnalist, acesta nu este decât analistul de o zi.
Bloggerii sunt acuzați de„ pișcotăreală”, s-ar spune că ei sunt în stare să scrie de bine despre oricine este dispus să le ofere ceva în schimb, nu trebuie să aibă o valoare mult prea mare. S-au înființat așa-zise agenții care se ocupă doar de medierea relației de pișcotăreală dintre bloggeri și branduri. Bloggerii scriu advertoriale în schimbul câtorva zeci de lei, iar pentru asta sunt condamnați de către jurnaliști. Fără supărare, dar pe lângă aceste articole sponsorizate, bloggerii mai scriu și articole în care își exprimă opiniile și nu sunt părtinitoare. În schimb, jurnaliștii scriu articole la comandă, iar articolele lor sunt contaminate cu ideile trustului, ale patronului, ale altora, rareori putem discuta de jurnaliști independenți care pot scrie exact ceea ce le trece prin cap, fără a fi expuși cenzurii și sancțiunilor superiorilor, astfel putem vorbi că toate materialele lor sunt într-un fel sau altul advertoriale.

Există jurnaliști care sunt și bloggeri, dar de ce nu pot exista și bloggeri care sunt și jurnaliști? (Cu siguranță există și persoane care fac parte din cea de-a doua categorie menționată.)
Putem trata jurnalismul drept „old media”, în timp ce bloggingul drept „new media”. Putem vorbi de o tranziție de la vechea medie către un nou tip? Jurnalismul ori se va converti și își va apropia modelul de cel al bloggingului ori va dispărea cu totul. Tinerele generații nu sunt dispuse să plătească pentru a obține informații în format printat, ele sunt obișnuite să aibă acces imediat și gratuit la informație, plata pentru așa ceva este de neconceput pentru ei. Încercări de introducere a unor sisteme care restricționau accesul la articole în schimbul unui abonament lunar au tot existat și există încă, atât în cazul ziarelor și revistelor online, dar și în cazul blogurilor. Acestea nu s-au dovedit niște succese, utilizatorii preferă să caute surse de informare în alte părți decât să plătească. Iar dacă e să analizăm publicațiile care produc conținut gratuit în mediul online, majoritatea dintre ele livrează conținut de calitate îndoielnică, folosindu-se de titluri bombastice, dar fără să livreze conținut de calitate în articole. Nici bloggingul nu se află într-o situație mai bună, mulți bloggeri renunță să mai scrie datorită lipsei vizitatorilor, rețelele sociale au preluat și o parte din funcțiile pe care le îndeplinea bloggingul până acum.

Web-ul 3.0 a apărut. Cum va evolua acesta?