Thos.ro

După multe dileme gramaticale, astăzi a venit rândul  dilemei rucsacului ... Un rucsac, doi rucsaci Un rucsac, două rucsace Un rucsac, două rucsacuri Formă plural rucsac Indiferent de cum am fi tentați să spunem că este corect, dicționarul ne spune că forma corectă este rucsacuri , fără rucsace, fără rucsaci . rucsaci, rucsace sau rucsacuri? Există tentația de a spune că rucsaci este forma corectă de plural, întrucât am putea crede că acest cuvânt are vreo legătură cu sacii, dar, din păcate, între acestea două nu există nicio legătură.

Mircea Eliade, Folclorul ca instrument de cunoaștere, în Insula lui Euthanasius , Humanitas, București, 2008 Scopul acestui articol, după cum afirmă Mircea Eliade , nu este de a da o metodă prin care putem ajunge la adevărul documentelor folclorice, ci acela de a arăta posibilitatea de a pătrunde în zone noi de cunoaștere cu ajutorul acestor documente folclorice. Astfel, miza articolului este de a cerceta dacă, și în ce măsură, documentele etnografice și folclorice pot sluji ca instrumente de cunoaștere. Trebuie remarcat încă de pe acum că ceea ce face aici Eliade, și el semnalează acest lucru la începutul articolului, nu are nimic de-a face cu metodele filozofiei culturii.

Protestele din ultimele săptămâni au adus cu sine și un flux imens de știri false, apărute din surse jurnalistice obscure, părți componente din mașinăriile propagandistice ale  Ciumei Roșii. Însă, problema știrilor false este existentă și persistă de mult timp în online, site-uri obscure încercând să profite de cei mai slabi. Însă, de câteva zile s-a răspândit pe Internetul românesc extensia pentru browsere „ De necrezut ”. Mecanismul care stă la baza funcționării acestei extensii este foarte simplu, există o listă de siteuri „de neîncredere”, iar atunci când sunt identificate linkuri către acestea în diverse surse este afișat un mesaj prin care utilizatorii sunt îndemnați să verifice informația și din altă sursă.

Odată cu larga răspândire a blogurilor, s-a iscat o dispută aprinsă între jurnaliștii „tradiționali” și bloggeri. Cearta se aprinde tot mai mult, pe măsură ce publicațiile migrează în mediul online, împreună cu ele și jurnaliștii. Procesul acesta a început cu mult timp în urmă, de acum asistăm la finalizarea acestuia, când doar câteva publicații, majoritatea dintre ele de o calitate mediocră, au supraviețuit în versiunea printată.

A venit rândul unei alte lămuriri legate de limba română, cum este corect: diacriticile sau diacriticele ? Diacritica (la singular), conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, este un „semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere”. Ăăă, da, până aici e bine. Pluralul corect este diacritice . Semne diacritice, ăâăî... șșș... Deci, în dilema diacriticele sau diacriticile , câștigătoare este forma diacriticele. Să recapitulăm: Diacritic, diacriticul, diacritice, diacriticele, diacritic, diacriticului, diacritice, diacriticelor. O „dilemă” asemănătoare este constituită și de ultimele sau ultimile .

„Eseu asupra principiului populației” de Thomas Robert Malthus 1. Scurtă biografie Thomas Robert Malthus s-a născut în anul 1766, în orașul Wotton, care făcea parte din comitatul Surrey din Anglia. De mic a primit o educație aleasă, provenind dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind prieten cu J. J. Rousseau și David Hume. În anul 1782 este admis la Jesus College în Cambridge; în anul 1788 este preoțit, iar în 1791 obține titlul de Master of Art. În anul 1793 își începe activitatea de profesor în cadrul Jesus College, iar în paralel este și preot în Wotton.

31 ianuarie 2017 – o zi în care ne-am întors în timp. Vrând, nevrând, tovarășii de la conducere s-au gândit să ne facă un bine și ne-au trimis înapoi în timp. În această seară a fost adoptată ordonanța de urgență prin care o serie de infracțiuni au fost dezincriminate, printre care și neglijența în serviciu și abuzul în serviciu. Asta nu e tot, ca să fie siguri că nu ne mai întoarcem în 2017, ordonanța a fost publicată și în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că în 10 zile va intra în vigoare. Corupția ucide! Urmările nu s-au lăsat așteptate. Zeci de mii de oameni au ieșit pe stradă în toată țara și au scandat împotriva PSD-ului și împotriva legii grațierii. Cifrele nu sunt semnificative în acest moment, important este că de această dată vocea străzii a fost puternică, iar totul a fost spontan, oamenii au reacționat imediat la aflarea veștii și au ieșit în stradă. Aceasta a fost noaptea neagră. Vor urma alte nopți albe, cu siguranță, până când Dragnea, Grindeanu, Iordache ...

Întrebarea pe care ne-o punem astăzi: cum este corect? Nu fă sau nu face? Auzim adesea ambele forme: nu fă asta nu face asta nu face acel lucru nu fă acel lucru Forma corectă este nu face (...). Forma negativă a imperativului se formează din adverbul nu și verbul la infinitiv (face, zice etc.). Greșeala pe care care adesea o fac unii este utilizarea formei afirmative a imperativului (ex.:  Fă ceva! ). Să recapitulăm, corect este nu face asta , niciodată nu fă asta . Alte exemple de greșeli asemănătoare sunt: nu te du acolo nu zi așa ceva Formele corecte sunt: nu te duce (...) nu zice (...)

Astăzi ajungem la o altă dilemă gramaticală. Cum este corect: în continuu sau încontinuu ? Ca să trecem direct la subiect, fără alte povești, încontinuu se utilizează în mod corect cu sensul de mereu, întruna . Adică, știm bine că suntem mințiți încontinuu de către politicieni, dar nu facem nimic, alegem să nu mergem la vot și să îi lăsăm pe ceilalți să aleagă pentru noi. Însă, nici forma în continuu nu este greșită. Aceasta are valoare adjectivală, dar are o utilizare destul de restrânsă. Cel mai des întâlnit exemplu, cel dat și în DOOM2 este în continuu progres . Iar dacă tot ne aflăm acum în prag de sesiune, când studenți trag linie în urma seminariilor și cursurilor, pregătindu-se pentru examene, putem spune că aceștia se află în continuu stres . Mult succes! Și nu uitați... învățați încontinuu  și bucurați-vă de ultimele  momente pe care le aveți până la examen!

An de an iarna ia prin surprindere autoritățile române. E de ajuns să ningă câteva ore și să se depună 10-20-30 de centimetri zăpadă, eventual să mai și viscolească, și deja vorbim de iadul alb și televiziunile prezintă situații dramatice cu șoferi blocați în mijlocul zăpezii și cu bătrânei care nu mai pot ieși din casă. Nici anul acesta nu este lipsit de iadul alb și de alte drăcovenii care au legătură cu zăpada. La 12 ore de la instituirea codului galben de ninsoare deja sunt mai multe drumuri închise și, cităm (ca aproape în fiecare an), „drumarii lucrează la deszăpezirea acestora”. În sud, situația nu este deloc altfel, acolo 6 județe se află sub cod roșu de viscol. Când vorbim de iadul alb, ar trebui să aducem în discuție și importanța pe care autoritățile o dau avertizărilor emise de către meteorologi. Ei deja prognozaseră această vreme pentru această perioadă, dar nimeni nu s-a deranjat să ia vreun fel de măsură de prevenție. Situația această se repede de mulți ani, în ...

De fapt, cum este corect? Defapt sau de fapt? Acestea sunt întrebările pe care și le pun unii. Rețineți, niciodată defapt ! Întotdeauna „ de fapt ”! În fapt sau în realitate , oricând sar să-l înlocuiască pe al nostru drag de fapt, niciodată defapt ! De fapt, doar unii dintre noi știu să scriu corect, alții se încăpățânează să folosească defapt în loc de de fapt !

În urma unei greșeli făcute de către unul dintre editorii Hotnews.ro, Internetul a explodat și s-a creat o isterie generală pe tema unei distribuiri pe Facebook. Din păcate, aceasta e prilejul unei greșeli gramaticale. Forma corectă nu este sper să crapi , ci sper să crăpi . În limba română, modul conjunctiv se formează cu ajutorul indicativului, adică a crăpa . Crapii îi pescuim, un crapi, doi crapi . Sper să crăpi, Victor Ponta! Sper să crăpi, Victor Ponta!

Copiatul este un subiect la modă în România, mai ales atunci când discutăm despre politicieni, dar nici cu studenții și elevii nu ne este rușine deloc. Acum, problema este alta: se copie sau se copiază? De copiat, se copiază, dar niciodată nu se copie . Salutăm pe această cale toată armata de plagiatori care se fâțâie prin politica românească. Vrei să fii politician? Trebuie să te pregătești de mic și să știi să copiezi!

Te-ai gândit vreodată dacă ai carismă sau charismă ? Spunem despre cineva că este carismatic sau charismatic ? O scurtă privirea aruncată în Ediția a II-a a „Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române” forma corectă este charismă . Spunem despre cineva că are charismă și este charismatic, nu că are carismă și că este carismatic . Din punctul meu de vedere, forma aceasta nu este deloc românească, să spun așa, personal aș fi preferat versiunea carismă și carismatic, forma calchiată a grecescului kharisma sau al franțuzescului charisme. Însă, dacă lingviștii au adoptat cealaltă variantă drept corectă, ne conformăm. Personal, v-o recunosc, nu sunt charismatic, dar mă aprind destul de repede când mă gândesc la alegerea pe care au făcut-o lingviștii în această situație.

România asta cică-i plină de oameni inteligenți, mai toți au patalamale pe care să le etaleze și tot felul de ciudățenii pe care și le pun înaintea numelor când se semnează. (Nu ne lungim cu alte povești legate de plagiat, că ne pierdem pe drum și uităm unde voiam să ajungem.) Totuși, în mediul academic, în special, apare o problemă gramaticală foarte des și nimeni nu se deranjează în luarea de atitudine în acest sens. Studenții și profesorii participă la seminarii sau seminare? Profesorii participă mereu, poate studenții mai chiulesc, dar toți participă la seminare, seminarii nu există. Sau au existat, cum se zice DEX-ul, dar acum multă vreme. Un seminariu, două seminarii. Forma aceasta nu mai este acceptată. Corect este un seminar, două seminare . În dilema seminarii sau seminare , seminare e câștigătorul, fără drept de contestație. Sperăm că totul se așază la locul său în curând și că toată lumea va înțelege că studenții participă la seminare , sunt silitori și iau ...