Thos.ro

Eclerul, acea prăjiturică ce a făcut carieră în România comunistă, fiind varianta dulce, mult mai ieftină a savarinelor, pe care nu le avea chiar oricine pe atunci . E vorba însă de prăjitura cu origini franțuzești, chiar și denumirea provenind din cuvântul din limba franceză  eclair , e clar?

Ne place sau nu ne place, trebuie să folosim anumite unități de măsură în bucătărie . De conversiile unităților de măsură nu vom scăpa niciodată, chiar nici în bucătărie. Să presupunem că ne pregătim să facem o rețetă de ecleruri , dacă tot ne era poftă de dulciuri și ne întrebam dacă li se spune eclere sau ecleruri . Rețeta începe cu nu știu câte căni de nu știu, trei linguri de altceva, două lingurițe de cu totul altceva, una rasă, alta cu vârf. Nu cu toții avem abilități într-ale bucătăriei și, cu siguranță, întotdeauna cântarul este prietenul nostru cel mai bun atunci când vine vorba de măsurători. Conversia unităților de măsură tradiționale utilizate în bucătărie

Fără a postula vreun extremism sau a revendica o teorie totalizantă, la nivelul societății există o formă de selecție, de autoreglare și organizare, prin care oamenii ajung să îndeplinească anumite funcții. Chiar dacă există ascensiune pe ceea ce am putea numi scară socială, aceasta este relativ limitată, iar adesea mediul de apartenență, înțeles mai întotdeauna prin cel familial, este factorul determinant. Bineînțeles, din acest proces de autoreglare fac parte și exemplele negative, în care copiii unor părinți bogați și inteligenți eșuează în a duce mai departe moștenirea părinților și ajung să creeze ceea ce am putea numi mobilitate socială descendentă.

Un fenomen mai mult decât bizar și-a făcut apariția pe Internet și a devenit viral în ultimele săptămâni. Acesta este numit „ Balena albastră ” și a apărut de câteva săptămâni în Republica Moldova și România, dar fiind prezent de mai mulți ani în Rusia. Surse din presa internațională afirmă că numărul victimelor provocate de acest joc depășind 130 de persoane. Jocul presupune o serie de „provocări”, de etape care trebuie îndeplinite pe parcursul a 50 de zile. Aparent, jocul se termină după cele 50 de zile, iar câștigarea jocului ar presupune sinuciderea. În ultima săptămână doi tineri din Republica Moldova s-au sinucis împreună, fiind suspectați că ar fi fost prinși în capcana Balenei albastre. De asemeni, câteva cazuri de suicid ale unor adolescenți din România sunt suspectați de legături cu acest joc.

Astăzi, 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii, ajungem la una dintre cele mai frecvente greșeli pe care o fac vorbitorii de limba română: cum este corect - dragile sau dragele ?

Ce este diaspora? Care sunt caracteristicile diasporei? Votul diasporei este un subiect amplu dezbătut începând cu anii 2004-2005. Deși și până în acea perioadă diaspora românească avea dreptul de a vota, de abia în acești ani politicienii români au realizat importanța acestei resurse și au început lupta pentru a o exploata.

După multe dileme gramaticale, astăzi a venit rândul  dilemei rucsacului ... Un rucsac, doi rucsaci Un rucsac, două rucsace Un rucsac, două rucsacuri Formă plural rucsac Indiferent de cum am fi tentați să spunem că este corect, dicționarul ne spune că forma corectă este rucsacuri , fără rucsace, fără rucsaci . rucsaci, rucsace sau rucsacuri? Există tentația de a spune că rucsaci este forma corectă de plural, întrucât am putea crede că acest cuvânt are vreo legătură cu sacii, dar, din păcate, între acestea două nu există nicio legătură.

Mircea Eliade, Folclorul ca instrument de cunoaștere, în Insula lui Euthanasius , Humanitas, București, 2008 Scopul acestui articol, după cum afirmă Mircea Eliade , nu este de a da o metodă prin care putem ajunge la adevărul documentelor folclorice, ci acela de a arăta posibilitatea de a pătrunde în zone noi de cunoaștere cu ajutorul acestor documente folclorice. Astfel, miza articolului este de a cerceta dacă, și în ce măsură, documentele etnografice și folclorice pot sluji ca instrumente de cunoaștere. Trebuie remarcat încă de pe acum că ceea ce face aici Eliade, și el semnalează acest lucru la începutul articolului, nu are nimic de-a face cu metodele filozofiei culturii.

Protestele din ultimele săptămâni au adus cu sine și un flux imens de știri false, apărute din surse jurnalistice obscure, părți componente din mașinăriile propagandistice ale  Ciumei Roșii. Însă, problema știrilor false este existentă și persistă de mult timp în online, site-uri obscure încercând să profite de cei mai slabi. Însă, de câteva zile s-a răspândit pe Internetul românesc extensia pentru browsere „ De necrezut ”. Mecanismul care stă la baza funcționării acestei extensii este foarte simplu, există o listă de siteuri „de neîncredere”, iar atunci când sunt identificate linkuri către acestea în diverse surse este afișat un mesaj prin care utilizatorii sunt îndemnați să verifice informația și din altă sursă.

Odată cu larga răspândire a blogurilor, s-a iscat o dispută aprinsă între jurnaliștii „tradiționali” și bloggeri. Cearta se aprinde tot mai mult, pe măsură ce publicațiile migrează în mediul online, împreună cu ele și jurnaliștii. Procesul acesta a început cu mult timp în urmă, de acum asistăm la finalizarea acestuia, când doar câteva publicații, majoritatea dintre ele de o calitate mediocră, au supraviețuit în versiunea printată.

A venit rândul unei alte lămuriri legate de limba română, cum este corect: diacriticile sau diacriticele ? Diacritica (la singular), conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, este un „semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere”. Ăăă, da, până aici e bine. Pluralul corect este diacritice . Semne diacritice, ăâăî... șșș... Deci, în dilema diacriticele sau diacriticile , câștigătoare este forma diacriticele. Să recapitulăm: Diacritic, diacriticul, diacritice, diacriticele, diacritic, diacriticului, diacritice, diacriticelor. O „dilemă” asemănătoare este constituită și de ultimele sau ultimile .

„Eseu asupra principiului populației” de Thomas Robert Malthus 1. Scurtă biografie Thomas Robert Malthus s-a născut în anul 1766, în orașul Wotton, care făcea parte din comitatul Surrey din Anglia. De mic a primit o educație aleasă, provenind dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind prieten cu J. J. Rousseau și David Hume. În anul 1782 este admis la Jesus College în Cambridge; în anul 1788 este preoțit, iar în 1791 obține titlul de Master of Art. În anul 1793 își începe activitatea de profesor în cadrul Jesus College, iar în paralel este și preot în Wotton.

31 ianuarie 2017 – o zi în care ne-am întors în timp. Vrând, nevrând, tovarășii de la conducere s-au gândit să ne facă un bine și ne-au trimis înapoi în timp. În această seară a fost adoptată ordonanța de urgență prin care o serie de infracțiuni au fost dezincriminate, printre care și neglijența în serviciu și abuzul în serviciu. Asta nu e tot, ca să fie siguri că nu ne mai întoarcem în 2017, ordonanța a fost publicată și în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că în 10 zile va intra în vigoare. Corupția ucide! Urmările nu s-au lăsat așteptate. Zeci de mii de oameni au ieșit pe stradă în toată țara și au scandat împotriva PSD-ului și împotriva legii grațierii. Cifrele nu sunt semnificative în acest moment, important este că de această dată vocea străzii a fost puternică, iar totul a fost spontan, oamenii au reacționat imediat la aflarea veștii și au ieșit în stradă. Aceasta a fost noaptea neagră. Vor urma alte nopți albe, cu siguranță, până când Dragnea, Grindeanu, Iordache ...

Întrebarea pe care ne-o punem astăzi: cum este corect? Nu fă sau nu face? Auzim adesea ambele forme: nu fă asta nu face asta nu face acel lucru nu fă acel lucru Forma corectă este nu face (...). Forma negativă a imperativului se formează din adverbul nu și verbul la infinitiv (face, zice etc.). Greșeala pe care care adesea o fac unii este utilizarea formei afirmative a imperativului (ex.:  Fă ceva! ). Să recapitulăm, corect este nu face asta , niciodată nu fă asta . Alte exemple de greșeli asemănătoare sunt: nu te du acolo nu zi așa ceva Formele corecte sunt: nu te duce (...) nu zice (...)

Astăzi ajungem la o altă dilemă gramaticală. Cum este corect: în continuu sau încontinuu ? Ca să trecem direct la subiect, fără alte povești, încontinuu se utilizează în mod corect cu sensul de mereu, întruna . Adică, știm bine că suntem mințiți încontinuu de către politicieni, dar nu facem nimic, alegem să nu mergem la vot și să îi lăsăm pe ceilalți să aleagă pentru noi. Însă, nici forma în continuu nu este greșită. Aceasta are valoare adjectivală, dar are o utilizare destul de restrânsă. Cel mai des întâlnit exemplu, cel dat și în DOOM2 este în continuu progres . Iar dacă tot ne aflăm acum în prag de sesiune, când studenți trag linie în urma seminariilor și cursurilor, pregătindu-se pentru examene, putem spune că aceștia se află în continuu stres . Mult succes! Și nu uitați... învățați încontinuu  și bucurați-vă de ultimele  momente pe care le aveți până la examen!

An de an iarna ia prin surprindere autoritățile române. E de ajuns să ningă câteva ore și să se depună 10-20-30 de centimetri zăpadă, eventual să mai și viscolească, și deja vorbim de iadul alb și televiziunile prezintă situații dramatice cu șoferi blocați în mijlocul zăpezii și cu bătrânei care nu mai pot ieși din casă. Nici anul acesta nu este lipsit de iadul alb și de alte drăcovenii care au legătură cu zăpada. La 12 ore de la instituirea codului galben de ninsoare deja sunt mai multe drumuri închise și, cităm (ca aproape în fiecare an), „drumarii lucrează la deszăpezirea acestora”. În sud, situația nu este deloc altfel, acolo 6 județe se află sub cod roșu de viscol. Când vorbim de iadul alb, ar trebui să aducem în discuție și importanța pe care autoritățile o dau avertizărilor emise de către meteorologi. Ei deja prognozaseră această vreme pentru această perioadă, dar nimeni nu s-a deranjat să ia vreun fel de măsură de prevenție. Situația această se repede de mulți ani, în ...