Thos.ro

Ne plac tuturor, le făceau mamele și bunicile noastre înainte de a fi auzit de burgeri sofisticați, taco și shaorma, însă, care este denumirea lor corectă: chiftele sau piftele? Auzim des ambele forme, dar doar una dintre ele este cea corectă.

Dacă tot ne-am lămurit cum trebuie să ne spunem corect „ Serviciu ușor! ”, acum trebuie să ne lămurăm ce primim de la serviciu, un salariu sau un salar ? Cum este corect? Cum spunem corect? Salariu sau salar? Salar sau salariu? Cum este corect? Dacă ne referim la munca remunerată, vom spune salariu . Dacă vrem să ne referim la ceva incorect și să facem o greșeală, vom spune salar . Omul merge la serviciu și ia un salariu . Acolo există un departament de salariere , care se ocupă de toți salariații . Să reținem, deci: salariu este corect, niciodată salar . E gata și asta: am rezolvat și dilema „salariu sau salar?”, acum știm cum este corect. Vă lăsăm și un exemplu de „așa nu”: Dacă „salarul” este atractiv, ce așteptări avem de tinerii absolvenți?

„Servici ușor!” Un cuvânt cu atâtea înțelesuri și cu tot atât de multe întrebări legate de forma corectă. Serviciul poate fi: slujba de zi cu zi, biroul, corporația, locul de muncă, oricum i-am zice; o favoare, un ajutor dat cuiva; o instituție („Serviciul Român de Informații”) sau o subdiviziune a unei instituții („Serviciul de Salarizare”); în tenis, punerea mingii în jos; mai putem găsi și alte sensuri ale „serviciului”, dar ar fi mai bine să ne oprim aici. Serviciu sau servici? Cum este corect? Servici sau serviciu, până la urmă? Întotdeauna serviciu, niciodată servici. Unii uită din grabă și lene să pronunțe „u”-ul și așa am ajuns la o greșeală destul de des întâlnită și avem servici, nu serviciu, ceea ce nu este deloc corect. Să dăm și câteva exemple, pentru ca totul să fie și mai clar: De acum e timpul să merg la serviciu . Ea lucrează ca femei de servici la o școală. A primit cadou de ziua ei un serviciu de cafea, o frumusețe! Va trebui să mearg...

De zeci de ori am văzut greșeli, încât simt nevoia să fac câteva clarificări legate de aceste câteva zeci de greșeli. Câțiva zeci sau câteva zeci? Cum e corect?

Într-o relație deschisă (In an open relationship) În ultima vreme au devenit la modă pe Facebook relațiile deschise . Cel puțin în rândul românilor, adesea persoanele își „oficializează” relațiile pe Facebook sub această formă: „într-o relație deschisă” . Foarte puțini dintre cei care fac asta sunt conștienți și știu ce este o relație deschisă și, cu siguranță, dacă ar ști, nu ar fi de acord cu așa ceva. Ce înseamnă a fi într-o relație deschisă? Ce înseamnă „într-o relație deschisă”? Relația deschisă: o relație intimă care în mod consensual este non-monogamă. Alfel spus, aranjamentul dintre cei doi parteneri funcționează ca o relație, dar partenerii sunt de acord să aibă și alte relații în afara acesteia. E amuzant să vedem că unii oameni religioși, susținători ai familiei tradiționale și ai unor organizații conservatoare în legătură cu valorile familiale se află în relații deschise. La mijloc, în mod cert, se află necunoașterea și ambiguitatea statului relației deschise ...

Eclerul, acea prăjiturică ce a făcut carieră în România comunistă, fiind varianta dulce, mult mai ieftină a savarinelor, pe care nu le avea chiar oricine pe atunci . E vorba însă de prăjitura cu origini franțuzești, chiar și denumirea provenind din cuvântul din limba franceză  eclair , e clar?

Ne place sau nu ne place, trebuie să folosim anumite unități de măsură în bucătărie . De conversiile unităților de măsură nu vom scăpa niciodată, chiar nici în bucătărie. Să presupunem că ne pregătim să facem o rețetă de ecleruri , dacă tot ne era poftă de dulciuri și ne întrebam dacă li se spune eclere sau ecleruri . Rețeta începe cu nu știu câte căni de nu știu, trei linguri de altceva, două lingurițe de cu totul altceva, una rasă, alta cu vârf. Nu cu toții avem abilități într-ale bucătăriei și, cu siguranță, întotdeauna cântarul este prietenul nostru cel mai bun atunci când vine vorba de măsurători. Conversia unităților de măsură tradiționale utilizate în bucătărie

Fără a postula vreun extremism sau a revendica o teorie totalizantă, la nivelul societății există o formă de selecție, de autoreglare și organizare, prin care oamenii ajung să îndeplinească anumite funcții. Chiar dacă există ascensiune pe ceea ce am putea numi scară socială, aceasta este relativ limitată, iar adesea mediul de apartenență, înțeles mai întotdeauna prin cel familial, este factorul determinant. Bineînțeles, din acest proces de autoreglare fac parte și exemplele negative, în care copiii unor părinți bogați și inteligenți eșuează în a duce mai departe moștenirea părinților și ajung să creeze ceea ce am putea numi mobilitate socială descendentă.

Un fenomen mai mult decât bizar și-a făcut apariția pe Internet și a devenit viral în ultimele săptămâni. Acesta este numit „ Balena albastră ” și a apărut de câteva săptămâni în Republica Moldova și România, dar fiind prezent de mai mulți ani în Rusia. Surse din presa internațională afirmă că numărul victimelor provocate de acest joc depășind 130 de persoane. Jocul presupune o serie de „provocări”, de etape care trebuie îndeplinite pe parcursul a 50 de zile. Aparent, jocul se termină după cele 50 de zile, iar câștigarea jocului ar presupune sinuciderea. În ultima săptămână doi tineri din Republica Moldova s-au sinucis împreună, fiind suspectați că ar fi fost prinși în capcana Balenei albastre. De asemeni, câteva cazuri de suicid ale unor adolescenți din România sunt suspectați de legături cu acest joc.

Astăzi, 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii, ajungem la una dintre cele mai frecvente greșeli pe care o fac vorbitorii de limba română: cum este corect - dragile sau dragele ?

Ce este diaspora? Care sunt caracteristicile diasporei? Votul diasporei este un subiect amplu dezbătut începând cu anii 2004-2005. Deși și până în acea perioadă diaspora românească avea dreptul de a vota, de abia în acești ani politicienii români au realizat importanța acestei resurse și au început lupta pentru a o exploata.

După multe dileme gramaticale, astăzi a venit rândul  dilemei rucsacului ... Un rucsac, doi rucsaci Un rucsac, două rucsace Un rucsac, două rucsacuri Formă plural rucsac Indiferent de cum am fi tentați să spunem că este corect, dicționarul ne spune că forma corectă este rucsacuri , fără rucsace, fără rucsaci . rucsaci, rucsace sau rucsacuri? Există tentația de a spune că rucsaci este forma corectă de plural, întrucât am putea crede că acest cuvânt are vreo legătură cu sacii, dar, din păcate, între acestea două nu există nicio legătură.

Mircea Eliade, Folclorul ca instrument de cunoaștere, în Insula lui Euthanasius , Humanitas, București, 2008 Scopul acestui articol, după cum afirmă Mircea Eliade , nu este de a da o metodă prin care putem ajunge la adevărul documentelor folclorice, ci acela de a arăta posibilitatea de a pătrunde în zone noi de cunoaștere cu ajutorul acestor documente folclorice. Astfel, miza articolului este de a cerceta dacă, și în ce măsură, documentele etnografice și folclorice pot sluji ca instrumente de cunoaștere. Trebuie remarcat încă de pe acum că ceea ce face aici Eliade, și el semnalează acest lucru la începutul articolului, nu are nimic de-a face cu metodele filozofiei culturii.

Protestele din ultimele săptămâni au adus cu sine și un flux imens de știri false, apărute din surse jurnalistice obscure, părți componente din mașinăriile propagandistice ale  Ciumei Roșii. Însă, problema știrilor false este existentă și persistă de mult timp în online, site-uri obscure încercând să profite de cei mai slabi. Însă, de câteva zile s-a răspândit pe Internetul românesc extensia pentru browsere „ De necrezut ”. Mecanismul care stă la baza funcționării acestei extensii este foarte simplu, există o listă de siteuri „de neîncredere”, iar atunci când sunt identificate linkuri către acestea în diverse surse este afișat un mesaj prin care utilizatorii sunt îndemnați să verifice informația și din altă sursă.

Odată cu larga răspândire a blogurilor, s-a iscat o dispută aprinsă între jurnaliștii „tradiționali” și bloggeri. Cearta se aprinde tot mai mult, pe măsură ce publicațiile migrează în mediul online, împreună cu ele și jurnaliștii. Procesul acesta a început cu mult timp în urmă, de acum asistăm la finalizarea acestuia, când doar câteva publicații, majoritatea dintre ele de o calitate mediocră, au supraviețuit în versiunea printată.